Babificarea varstei de 20+ ani

24 de ani si multe ezitari de a iesi noaptea pana tarziu in oras. 24 de ani si atatea nopti pierdute cate degete am la o mana si jumatate. Nu punem la socoteala noptile din adolescenta cand ramaneam singura acasa si dadeam slumber party-uri cu fetele. Numaratoarea incepe de la 20 de ani. Varsta aia de care toata lumea zice ca e minunata, ca e cea mai dulce varsta, mai dulce ca mierea facuta de cele mai dulci albine cu polen de la cele mai dulci flori.
Pe naiba!

Stiti ce se intampla odata cu implinirea celor 20 de ani? Vine demonul responsabilitatilor si al tuturor depresiilor. Te inscrii la facultate, apoi la master, in timpul asta mai mergi si la job, ajungi seara tarziu acasa, te plangi ca n-ai bani, nu-ti place jobul, inca nu stii ce vrei sa te faci cand o sa fii mare, te bagi la somn si o iei de la capat. Si esti obosit mereu.

Te zbati sa inveti, sa acumulezi experienta de lucru, sa iti gasesti un job mai bun si bine platit, sa inveti sa stii sa faci de toate ca altfel “adios si un praz verde” job bun, te mai gandesti sa-ti iei o masina si poate si o casa ca acusica te-nsori, te mariti, vine si cainele si pisica si copilul, asa ca incepi sa te gandesti la joburi si mai bune, strangi cureaua cu cheltuielile, strangi cureaua si cu timpul ca vrei sa investesti in tine sa devii tot mai bun: seminarii, conferinte, workshop-uri, cursuri online, certificate, bla-bla-bla.

De luni pana vineri esti o masinarie extramultitasking, diminetile sunt crunte, te ustura ochii de somn, te trage gravitatia inapoi in pat si iti bubuie capul. Bei o cafea, mai bei inca doua la serviciu si te simti si tu a individ modern.
In weekend lucrezi la proiectele pentru facultate, apoi te ingrijesti si tu putin cat sa arati a om decent. Te epilezi, iti faci o baita, iti razi mustata, iti faci unghiile si aia e. Iesi duminica seara la un cico si dusa a fost si saptamana asta. Palpitant, nu?

Si stii ce e mai trist? Ca in momentele in care esti liber tot nu vrei sa iesi in oras. Adica vrei sa iesi si in acelasi timp sa stai si acasa sa zaci in pat cu o cutie de pizza big size in brate si cu telecomanda lipita de mana, atat de lene iti e. In special in serile de vineri cand, dupa o saptamana plina, creierul tau e o dunga dreapta care refuza sa proceseze. Nu poti sa mai vorbesti, te uiti senin in gol si nici gandurile nu-ti mai trec prin cap. Ai exact acea senzatie a urechilor infundate dupa o noapte de club. Asta daca iti mai amintesti cum e.
Ajunge la un moment dat sa te entuziasmeze pana si ideea de a vegeta pe canapea o vacanta intreaga.

Apoi, incep sa te treaca ganduri de genul “ce fac eu cu viata mea, viata nu inseamna doar munca, invatat si responsabilitati, trebuie sa ies mai des, sa ma distrez si sa socializez” si incepi sa te razvratesti si sa devii rebel. Dar nu cum iti imaginezi tu. Nu. Nu te loveste acea rebeliune din adolescenta cand te certai cu parintii sa te lase sa iesi nu stiu unde pana la nu stiu ce ora.
Rebeliunea de 20 si ceva de ani inseamna sa iesi in oras seara dupa programul de lucru, dar doar pana la ora 11 ca sa prinzi ultimul metrou si sa fii la 12 in pat, in lumea viselor. Sa iesi duminica in miezul zilei sa te bucuri de lumina, in loc sa lucrezi pentru proiectul ala nemernic. Sa iesi si sambata seara, dar tot asa pana la maxim 2 noaptea ca altfel dormi a 2-a zi pana tarziu si nu mai ai timp sa te bucuri de putinul timp liber.

Asta e babificarea. Bine ai ajuns la varsta de 20 si ceva de ani.

Advertisements

41 thoughts on “Babificarea varstei de 20+ ani

  1. Doamne, zici ca vorbesti despre mine.
    Am master si munca, nu am timp de nimic, la mine in casa mi se pare ca e mereu dezastru,nu am casa mea, stau cu chirie si injur in fiecare luna cand dau banii de chirie, nu imi ajung banii…. Vai de noi astia la 20 si ceva de ani…

    Liked by 2 people

    1. 😂😂😂😂😂…wouuu ai descoperit un mare secret ” …prostia” si incerci sa o incadrez ca fiind un lucru normal si o stare a varstei respective , se pare ca faci parte din randul oamenilor fara ambitie si vointa..nu inteleg de ce mai povestesti…as fi inteles daca aiurea fi gasit cuvintele sa motivezi Citigroup..

      Like

  2. „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” a fost o întrebare proastă din partea părinților noștri pentru că răspunsul nu putea presupune decât o carieră. Nu toți au cariere, de fapt abia 2% au cariere, restul avem slujbe, adică acea muncă pe care o faci în schimbul banilor și altfel n-ai face-o. Iar cei care urmăresc cariere ajung la 35-40 de ani dându-și seama că n-au familie, lucrează 70-80 de ore pe săptămână, sunt în top, iar orice diminuare de ritm ar însemna pierderea întregului sistem pe care și l-au construit. Întrebarea nu e cine vrea o carieră serioasă, întrebarea este cine este atât de nebun să vrea una. Și cică femeilor nu li se permite să aibă cariere. Ba da, faceți-vă cariere, dar să nu vă așteptați că veți putea împăca serviciul cu familia: copil crescut de baby-sitter, casă în care locuiește mai mult curățitoarea decât tu și poate stop cardiac la 40 de ani.
    Mama mea îmi tot spunea că ea a muncit până s-a urât, până când i-am răspuns: pe vremea ta îți ajungea un loc de muncă să trăiești bine, acum îți trebuie două! Și perfecționări (cursuri de perfecționare), noi calificări. Sigur, poți sta pe o ureche, dar așa îți va fi și viitorul.

    Liked by 1 person

    1. Dar n-am mentionat nicaieri de o cariera :). A incerca sa devii din ce in ce mai bun in ceea ce faci nu inseamna neaparat o cariera. Inseamna ca ajungi sa faci lucruri misto pe care lumea le apreciaza, iar cand ajungi in punctul ala iti permiti sa ceri un salariu bun din care sa-ti sustii familia si sa ai un trai decent. Cariera, din pacate, cum ai zis si tu nu prea se impaca bine cu familia.

      Liked by 1 person

  3. Se poate si altfel, totul e sa ai curaj si sa înțelegi ca, banii, cariera, nu aduc fericirea. Eu am 23 de ani, sunt căsătorită, am 3 copii, studiez la a doua facultate si pot spune ca modul meu de viața e mai ușor decât cel descris de tine!

    Like

      1. Și tu ce îți dorești de la viață, ca e interesant răspunsul tău. Ca și cum vegetatul tău pe canapea e mai ok decât su t cei 3 copii pe care ii are ea. Avem viețile ca spitalul de nebuni, dar ne permitem arogante cu… Ce îți dorești de la viață.

        Like

      2. Da, fix asa, ce iti doresti de la viata. Ea poate si-a dorit sa isi intemeieze o familie, eu imi doresc mai multa energie pentru a face macar o parte din ce mi-am propus, sa termin cu masterul si sa devin buna in domeniul in care vreau sa activez. Fiecare se focuseaza pe ce vrea, doar ca uneori ne iese, alteori nu. Nu vad unde e aroganta si nici unde am zis ca e ok vegetatul pe canapea si cu atat mai putin ca e mai ok decat sa ai copii. Unde dai si unde crapa.

        Like

    1. Ok, dar tu ti ai gasit un partener potrivit care te ajuta din toate punctele de vedere, inclusiv financiar. Deci da, devine plauzibil ca viata ta e mai usoara. Nu toate avem acest noroc, multe nu si gasesc sotul la 23 de ani si, ca atare, nu cresc copii, ci merg la munca, una sau doua, cum zice si autoarea. In plus, fara o profesie, mi se pare ca nu ti ai castigat independenta.

      Like

  4. Si pana la urma ce e atat de fascinant in a iesi in oras si a te imbata in cluburi pana la 5 dimineata?
    Libertatea e intradevar, cum o percepe fiecare.
    Mie imi place sa stau in casa mea, nu neaparat sa vegetez pe canapea. Imi place sa imi fac mancarea delicioasa, imi place sa fac curatenie si ordine ca sa stau mai apoi cu un vin si o carte buna.
    Lucrez intr-un birou, castig bine. Nu imi place neaparat ce fac, dar nici xu scarba nu ma duc. Am intalnit multi oameni faini si e o atmosfera faina.
    Cred ca cel mai mult gresim ca ne impotrivim schimbării.
    Normal, daca simti ca bati pasul pe loc, e tare frustrant.
    Mie libertatea mi se pare buna ca sa te cultivezi, sa explorezi pana si cele mai apropiate locuri de cel unde stai. Sa vizitezi, sa lucrezi la rine, sa descoperi ce iti place si sa investesti in tine ca sa devi un om mai bun.
    Este și ieșitul in oras si socializarea un punct important. De multe ori iti prinde foarte bine, dar mi se pare ca uneori ne axam prea mult pe panica trecerii timpului si parca-l impingem de la spate…

    Liked by 1 person

    1. Nu am spus că este fascinant să ieși în cluburi până la 5 dimineața, dar la un moment dat îți ajunge rutina asta job-facultate-acasă și în weekend stai și zaci sau eventual lucrezi la proiectele pentru facultate.

      Like

    1. 27 și aici. Și job in 3 schimburi, cu ture lungi de weekend și sărbători, cu multi oameni cu care trebuie sa interacționez zilnic, din care unii urla. Mă uit la party-urile din luna ce urmează, îmi aleg 7000 de rețete, fac planuri cu prietenii , toate pentru “când o să am o săptămână/weekend libera/liber”. Pot număra pe degete de cate ori am ieșit în 2018. :)) Asta venind după ani de lucrat în club, când nu era zi sa nu ies. De la 24 schimbat job, pierdut sistematic energie de ieșit, găsit utilizări mai ok ale banilor decât ieșitul în oraș până dimineata. A, și mahmureala durează mult :)) can’t handle IT anymore :))

      Like

      1. Mahmureala?! :)) ce e aia?! :)) Glumesc, doar ca da, ne-am dat la fund grav. Pana pe la 22-23, nu era seara sa nu rup un club de karaoke sau pub. Rup si acum, dar patul. Si nu cu vreo gagică. :))
        Pe deoparte imi place liniștea asta, ma simt impacat cumva. Pe de alta parte…”ce-mi placea s-o facem latăăăă!” :))
        Anyway, bună dimineața! Am cafea. Ma așteaptă un birou si-o zi ploioasă. 🙃

        Like

  5. Nu e ceva actual, viața e astfel de mult timp încoace.Depinde de fiecare persoană în parte, depinde de stilul de viață depinde de decizile pe care le luăm și cum știm să ne ordonăm viața.La un momentdat te vei bate de responsabilități indiferent de vârstă pe care o ai, atât că responsabilitățile diferă.Putea fi de asemenea babificarea vârstei de 30+ când de asemenea vin responsabilități cum ar fi creșterea unui copil sau 40+ unde vei lupta să asiguri un viitor strălucit copilului acesta având alte nevoi care necesită alte investiții și de asemenea și în acest caz ai nevoie de o pregătire pe care o obții în urma activității intelectuale sau alte metode pe care ești dispus să le încerci.Vârsta de 20+ e o altă etapă a vieții în care dai de noi mentalității noi responsabilități normale vârstei cum gestioneze situația ține de fiecare în parte, poate fi greu sau ușor în funcție de decizile pe care le iei.

    Like

  6. La mine depresiade 30 de ani a fost doar de moment ,după am conștientizat ca trebuie sa trăiesc vârstă mai ceva ca la 16.

    Like

  7. Mai ales ca poți sa lucrezi o viața întreaga și sa nu fi in stare sa-ți cumperi o căsuța mică. După ce ai ajuns la anii 20 vrei sa te muți, sa ai locul tău și liniștea ta… dar din ce bani? Sa plătești chirie pentru altcineva… Normal dacă ceri bani de la banca și aia poți sa plătești o viața și sa lucrezi doar ca sa trăiești de la o zi la alta.

    Like

  8. Cu răbdare și credința în Dumnezeu treci peste toate. Într-adevăr este greu și cu facultate și cu job, dar fără muncă nu se poate mai ales daca vrei sa te adaptezi condițiilor de trai a vieții moderne. Daca te plângi se rezolvă ceva? Nu. Ești adult la vârsta de 20 de ani și este absolut normal sa apară și responsabilități căci așa prinzi experiență și de formezi ca om, iar treaba cu familia vine mai târziu când ești stabil financiar, până acolo nu este nevoie sa te stresezi. Multă sănătate

    Like

  9. 26. Ma simt ca un tren care pleacă la prima ora si se întoarce seara înapoi in gara lui . E frustrant ca nu mai am timp liber prea mult pentru a socializa . Simt ca am pierdut ultimi 6 ani degeaba ! Plus viata in străinătate ma facut sa simt acești ani ca o închisoare!

    Like

  10. Pai cine va pune sa fiti workaholici ? societatea si foamea dupa bani, recunoasteti. ca nu faceti facultati intregi si nu dormiti noaptea doar de iubirea educatiei; dar undeva in interiorul vostru stiti ca orice si oricat ati face, tot prost o duceti, pentru ca traiti in Romania. Neamtul si francezul are un sfert din IQ-ul nostru, isi termina acolo un liceu si adios; dar are parte de un trai bun si nu se mai “babifica” la 20 de ani. Luati exemplu si mai scoateti nasul din carti ca trece viata pe langa voi si muriti destepti. 😄

    Liked by 1 person

    1. Nu stiu cum sa iti spun, dar mie imi cam place sa fiu educata si sa imi petrec timpul cu oameni de calitate. Si da, o facem pentru pozitie sociala si pentru ca vrem sa o ducem bine in tara asta, chiar daca muncim triplu fata de alte tari si tot suntem sub nivelul lor. De fapt, asta e si problema noastra, ca ne uitam la altii ca au mult mai multe pe mult mai putina munca. Dar aia e, mai bine sa mor desteapta si cu gandul ca am realizat fie si o bucatica mica din ce mi-am propus , decat sa mor proasta si cu regrete.

      Like

      1. O greseala. Wow. Daca eram analfabet cu siguranta cu reuseam sa scriu acel text. Dar e fain cand vad oameni atacati cand cineva isi da cu parerea. Na stati cu nasul in carti si stati pe salariu minim deoarece cunoasterea este cea mai de valoare. Pup

        Like

  11. Eu daca as fi asa de deprimat, m-as sinucide direct. La atitudinea asta eu nu m-as stresa prea tare la gandul de familie, nimeni nu vrea asa ceva, nici un barbat ok nu vrea o lesinata plictisita vesnic obosita. Nu uita sa citesti articole in care ti se spune ca meriti TOTUL. Pe la 35 de ani, grasa si deprimata, dar cu o functie de middle-management in corporatie, o sa incepi sa dai vina pe barbati ca nu te doresc, desi uite cate ai de oferit.

    Like

    1. Ori eu nu am transmis bine mesajul, ori voi nu intelegeti. Nu sunt deprimata, nici lesinata si in niciun caz plictisita. Ma voiam o funny drama queen ca-n filmele alea americanesti, dar vad ca nu toti au inteles-o si nu toti stiu sa guste stilul asta. Aia e, nu sunteti publicul meu tinta.

      Liked by 1 person

      1. Tu nu ai nici o vina. Eu zic ca trebuie sa invatam cu toti din greselile altora cat si ale noastre…dar nah, unore le e mai usor sa critice decat sa vada partea constructiva…

        Like

  12. Frumos descris tot ce se întâmplă în viața ta și presupun că a multora dintre noi, vreau sa cred că într-o zi revine cheful de viață și dispare starea asta de “obosit mereu”. Nu îți bate capul cu haterii, au ajutor social și timp liber sa lase comentarii 😂

    Like

  13. Carmen Pușcașu, esti in depresie. De aia gândești așa. Sau poate nu ți place provocarea. Sau poate nu știi sa te distrezi. Just do whatever makes you feel good și încearcă sa nu vorbești despre lucrurile evidente în mod negativ, ci doar să găsești plăcerea în a le face. 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s