Nebun de fericire

Aseara, in timp ce ma intorceam de la cursuri, mi-a atras atentia in metrou un pusti pe la vreo 16-17 ani.

Prima oara, recunosc, m-am uitat putin ciudat. Nu stiam ce-i cu el. Dadea sacadat din cap, miscandu-si trunchiul inainte si inapoi, aproape izbindu-se de spatarul rigid al scaunului. Uneori o facea mai subtil, alteori mai evident.
Trecea rapid de la o stare la alta, acum zambind, in secunda urmatoare incercand sa-si ascunda zambetul de pe fata, insa il tradau ochii si muschii fetei care opuneau rezistenta. Parca imi si imaginam cum striga “Lasa-ne sa-ti desenam zambetele pe fata!”. Se uita in jurul lui prin oamenii din metrou, continuandu-si gesturile.

Continue reading “Nebun de fericire”

Advertisements